În ultimul an, am observat un lucru ciudat care a apărut în muzica pop: artiștii vorbind despre consumul de vin despre care nu știu nimic. Se întâmplă în „Super Rich Kids” a lui Frank Ocean („prea multe sticle din acest vin pe care nu le putem pronunța”) și în versetul invitat al lui André 3000 în „Șaisprezece” al lui Rick Ross („mâncăm până ne doare burta și apoi mergem și apucăm cel mai bun vin și beți-l de parcă știm din ce struguri și din ce regiune provine. ')
Poate că doi nu sunt un fenomen oficial, dar face un blip ciudat într-un alt curent puternic de modă de scădere a numelui vinului în muzica pop (vezi: Cristal, Santa Margherita, Ace of Spades). Cântecele implică prea multe straturi de jocuri de rol pentru a ști cum se simt personal Oceanul sau André 3000 despre vin, dar Oceanul - sau personajul lui Ocean - au înțeles un lucru corect: numele vinurilor pot fi extrem de dificil de pronunțat.
câte sticle de vin vin într-o cutie
Dovezile sugerează că vinăriile ar face bine să nu o ușureze: un studiu recent de la Universitatea Brock a constatat că oamenii au mai multe șanse să plătească un preț mai mare pentru vinurile cu nume mai greu de pronunțat.
Chiar dacă se pare că ne plăcem să plătim pentru privilegiul de a nu putea pronunța o marcă, trebuie să spun că, din punctul de vedere al consumatorului, să spunem cu voce tare un nume de vin necunoscut poate fi o experiență umilitoare. (Colegul meu Tim Fish a scris o piesă excelentă despre acest ultim an .) Agravarea problemei este că ceea ce este „corect” de spus în țara din care provine vinul poate să nu fie versiunea americanizată „corectă”.
Această problemă nu este specifică vinului. Am crescut în Hawaii, unde există o mare influență japoneză, așa că ceva de genul karaoke este pronunțat în felul japonez, 'kah-rah-oh-kay', cu un sunet 'r' care aterizează între un 'l' și un 'r , „ceea ce ghidurile de pronunție numesc„ clapă retroflexă ”. Când m-am mutat pe continent, am aflat că americanii spun „care-ee-oh-kee”, pe care inițial mi s-a părut oarecum hilar de-a lungul timpului, tocmai m-am epuizat și acum, cel puțin când sunt pe continent, o pronunț și eu așa.
Cu numele de vinuri care au pronunții americane și originale diferite, pot vedea argumentul pentru ambele părți și, în general, nu sunt unul de condamnat. Regula mea nr. 1 în ceea ce privește vinul este „să nu-i faci pe oameni să se simtă rău”. Viata este prea scurta.
Dar când trebuie să faci o alegere, sunt cu adevărat curios: În ce mod pronunți vinurile? Calea americană sau străină? Vă rog să vă lăsați gândurile în comentarii. Contextul este un factor, evident, dar, de obicei, sunt în conformitate cu pronunțiile americane. Am inclus câteva exemple mai jos și am aruncat, de asemenea, în unele crame americane cu cuvinte străine în numele lor. (Acestea nu sunt pronunții de reglementare a dicționarului, dar redate cât mai bine din punct de vedere fonetic.)
Vinuri franceze care se pronunță uneori în felul american
Bollinger [franceză: Bohl-ahn-ZHAY, americanizată: BOHL-in-zhur]
Taittinger [franceză: Tay-tahn-ZHAY, americanizată: TAH-tin-zhur]
Romanée-Conti [franceză: Ro-mah-NAY Kohn-TEE, americanizată: Ro-mah-KNEE CON-tee]
Vinăriile americane cu cuvinte străine care se pronunță la felul american
A.P. Vin [Ay Pee VINN]
Chateau St. Jean [SHA-tow SAYNT GENE]
Chateau Ste. Michelle [SHA-tow SAYNT Mee-SHELL]
Sfat: Căutați videoclipuri cu vinuri la winefolly.com sau YouTube dacă doriți îndrumări despre cum să pronunțați nume complicate. Este posibil să nu găsiți pronunția „corectă”, dar dacă copiați pe cineva, cel puțin nu veți fi singura persoană din istorie care o va spune incorect.